Alții pot, dar ție nu-ți este permis

Dacă Dumnezeu te-a chemat ca să te facă în totul asemenea lui Isus, atunci El te va conduce pe drumul crucii si al umilinței… Dumnezeu îți va cere o astfel de ascultare care nu-ți va permite să-i urmezi pe alți credincioși. Nu se poate cuprinde cu mintea de ce, în aparență Dumnezeu le permite altora ceea ce ție îți este interzis.

Alți credincioși, aparent evlavioși de care Dumnezeu se folosește, merg înainte pe drumul lor, au șansa să realizeze multe; își întocmesc planuri și le și îndeplinesc. Ție însă, nimic nu-ți este îngăduit. Chiar dacă vei încerca să cucerești ceva, atunci te va ajunge un asemenea insucces și îți vei atrage o astfel de pedeapsă de la Dumnezeu încât vei fi silit să te căiești din adâncul sufletului .
Alții pot vorbi despre ei înșiși, despre rezultatele la care au ajuns, despre munca lor; ție nimic asemănător nu-ți va permite Duhul Sfânt. Și dacă totuși vei îndrăzni să faci ceva, atunci te va arunca într-o așa rușine, încât tu iți vei urî toate faptele tale “bune”.

Unii vor avea – poate – norocul să strângă mulți bani sau să se “logodească” cu venituri frumoase, așa încât ei își vor putea permite multe, în timp ce tu vei rămâne sărac. Și toate acestea se întâmplă cu tine pentru că Dumnezeu ți-a sortit ceva mai bun, și anume: desăvârșita atârnare de El, pentru ca El Însușii să te poată hrăni, zi după zi, din nesecata Lui comoară.

Altora Dumnezeu le permite să ajungă populari și onorați, dar pe tine te lasă în umbra căci vrea să facă în tine rodul slavei veșnice, rod care să se coacă numai la umbra. Altora Dumnezeu le permite să se înalțe, să lucreze cu puterile proprii și să-și agonisească slava; soarta ta însă, este să lucrezi și să servești cu conștiință lipsei de productivitate a muncii tale. Da, ca să mărească valoarea muncii tale, El le permite altora să culeagă roadele silințelor tale și să se bucure de pe urma semănatului tău cu lacrimi. Aceasta însă, îți va mări de o sută de ori răsplata zilei celei mari a venirii Domnului Isus.

Duhul Sfânt te va urma cu râvnă și cu iubire; El te va mustra delicat pentru timpul pe care-l pierzi cu risipa zadarnică de cuvinte fără sare, precum și pentru dorințele simțurilor tale. Toate acestea nu îi neliniștesc nicidecum pe alți credincioși, căci lor totul li se pare îngăduit.

Înțelege bine că Dumnezeu nu este un Stăpânitor mărginit și că e în puterea Lui să hotărască soarta fiecăruia. Multe nu îți va lămuri El din cele ce îți vor părea de neînțeles în drumurile Lui. Tu nu ai altceva de făcut decât să te încredințezi Lui și să-L urmezi.

Dumnezeu se bazează pe promisiunea făcuta de tine. Dacă tu te-ai predat lui, ca să-I fii rob, atunci El te va cuprinde cu o iubire plină de râvnă. El nu-ți permite să vorbești sau să faci lucruri care sunt permise în viața altora. Lasă să fie așa ca tu să ai de-a face doar cu Duhul Sfânt care întotdeauna are puterea să-ți lege mâinile, să-ți astupe urechile, să-ți închidă ochii prin mijloace necunoscute altora. Dacă Dumnezeul cel viu te va stăpâni așa încât la această disciplina deosebită, intimă secretă și severă tu vei putea să răspunzi cu strigăte de bucurie, atunci tu te găsești în pragul porților de mărgăritar, dincolo de care vei fi stâlp în templul Dumnezeului atotștiutor .

În vremea când lupii au ajuns să stăpânească atât de perfect arta deghizării luându-și înfățișarea de oi, ciobanii erau nedumeriți: “Cum se poate, își ziceau ei, că noi scoatem dimineața la pășune numărul obișnuit de oi, iar seara când se întorc la stână, printre ele sunt și lupi mascați în oi, de nu mai știm care este cu adevărat oaie și care este lup?”

La un moment dat, unuia i-a venit o idee: s-a așezat în strunga stânei, seara, la întoarcerea turmei și lăsând să treacă un singur animal – oaie sau lup ce se dădea drept oaie – le lovea pe fiecare, cu o nuielușă peste spinare. Oile își ziceau în ele însele: “Este nuiaua stăpânului, pastorului nostru” și treceau mai departe; lupii însă, cu un “hrrr!” își arătau colții.

În felul acesta, ciobanii au putut face deosebirea între oile cu adevărat oi și lupii îmbrăcați în blăni de oi.

“Domnul este Pastorul meu” cânta, odinioară, regele poet David… Pentru el, faptul de a se ști sub ocrotirea Lui Dumnezeu nu excludea acceptarea ” nuielei ”. Dimpotrivă vedea în ea o mângâiere. (Psalmul 23)

Nouă creștinilor de azi, ce ne spune această afirmație?
Iată un subiect la care suntem invitați să medităm.

Traducere de Pitt Popovici
Publicat prima dată în revista “Farul creștin” 1946.
Iulia Manea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s